|
1 Corinteni 15
- Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,
- şi prin care sunteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
- V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
- că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
- şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
- După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
- În cele din urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
- După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat şi mie.
- Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
- Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
- Astfel, deci, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
- Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
- Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
- Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.
- Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
- Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat.
- Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,
- şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi.
- Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
- Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
- Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
- Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
- dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
- În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mîinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.
- Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
- Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
- Dumnezeu, într-adevăr a pus totul sub picioarele Lui. Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul.
- Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
- Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
- Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
- În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
- Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci să mîncăm şi să bem, căci mîine vom muri.
- Nu vă înşelaţi: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
- Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
- Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?
- Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.
- Şi cînd sameni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.
- Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
- Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
- Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.
- Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
- Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;
- este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere.
- Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
- De aceea este scris: Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
- Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
- Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.
- Cum este cel pămîntesc, aşa sunt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
- Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
- Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
- Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
- într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
- Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
- Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
- Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?
- Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
- Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
- De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.
|
|
|
|