|
1 Cronici 17
- Pe cînd locuia David în casa lui, a zis proorocului Natan: Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul legămîntului Domnului este într-un cort.
- Natan a răspuns lui David: Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.
- În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:
- Du-te şi spune robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul: Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit.
- Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua cînd am scos pe Israel din Egipt pînă în ziua de azi; ci am mers din cort în cort, şi din locaş în locaş.
- Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?
- Acum să spui robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Te-am luat de la păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel;
- am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt:
- am dat o locuinţă poporului Meu Israel, şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte
- şi pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă.
- Cînd ţi se vor împlini zilele, şi cînd te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămînţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia.
- El Îmi va zidi o casă, şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.
- Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta.
- Îl voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea, şi în împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.
- Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
- Şi împăratul David s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?
- Şi atîta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremurile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne Dumnezeule!
- Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău.
- Doamne, din pricina robului Tău, şi după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, şi i le-ai descoperit.
- Doamne! nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu în afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
- Este oare pe pămînt un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvîrşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău pe care l-ai răscumpărat din Egipt?
- Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
- Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămînă în veac, şi fă după cuvîntul Tău!
- Să rămînă, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel! Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!
- Căci Tu însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.
- Acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
- Binecuvîntează, deci, casa robului Tău, ca să rămînă pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvîntezi Tu, Doamne, este binecuvîntat pentru veşnicie!
|
|
|
|