|
1 Impăraţi 17
- Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, i-a zis lui Ahab: Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decît după cuvîntul meu.
- Şi cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe:
- Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lîngă pîrîul Cherit, care este în faţa Iordanului.
- Vei bea apă din pîrîu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.
- El a plecat şi a făcut după cuvîntul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lîngă pîrîul Cherit, care este în faţa Iordanului.
- Corbii îi aduceau pîine şi carne dimineaţa, şi pîine şi carne seara, şi bea apă din pîrîu.
- Dar după cîtăva vreme pîrîtul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
- Atunci cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel:
- Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi rămîi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.
- Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. Cînd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strîngea lemne. El a chemat-o şi a zis: Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.
- Pe cînd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: Adu-mi, te rog, şi o bucată de pîine în mîna ta.
- Şi ea a răspuns: Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decît un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strîng două bucăţi din lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mînca şi apoi vom muri.
- Ilie i-a zis: Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întîi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
- Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe faţa pămîntului.
- Ea s-a dus, şi a făcut după cuvîntul lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănînce, ea şi familia ei, şi Ilie.
- Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
- După aceea fiul femeii, stăpîna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atît de cumplită încît n-a mai rămas suflare în el.
- Femeia a zis atunci lui Ilie: Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?
- El i-a răspuns: Dă-mi încoace pe fiul tău. Şi l-a luat de la sînul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
- Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: Doamne, Dumnezeule, oare atît de mult să mîhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încît să-i omori fiul?
- Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!
- Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat.
- Ilie a luat copilul, l-a pogorît jos în casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: Iată, fiul tău este viu.
- Şi femeia i-a zis lui Ilie: Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvîntul Domnului în gura ta este adevăr!
|
|
|
|