1 Impăraţi 22 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Au stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel. În anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a pogorît la împăratul lui Israel. Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mîinile împăratului Siriei.” Şi i-a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.” Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mîinile împăratului.” Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, ca să-L putem întreba?” Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte decît rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!” Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.” Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor. Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne din fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cu coarnele acestea vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.” Şi toţi proorocii prooroceau la fel, zicînd: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mîinile împăratului.” Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată, că proorocii, într-un glas, proorocesc bine împăratului; să fie, deci, şi cuvîntul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!” Mica a răspuns: „Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.” Cînd a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mîinile împăratului.” Şi împăratul i-a zis: „De cîteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?” Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: „Oamenii aceştia n-au stăpîn; să se întoarcă fiecare acasă în pace.” Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?” Şi Mica a zis: „Ascultă, deci, cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stînd lîngă El, la dreapta şi la stînga Lui. Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?” Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi amăgi.” Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieşi” a răspuns el „şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.” Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!” Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a Hotărît lucruri rele împotriva ta.” Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua cînd vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului, şi să le spui: „Aşa vorbeşte împăratul: „Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi-l cu pîinea şi cu apa întristării, pînă cînd mă voi întoarce în pace.” Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.” Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s-a dus la luptă. Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” Cînd au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.” Şi s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un ţipăt. Căpeteniile carălor, văzînd că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce, şi scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.” Lupta a fost din ce în ce mai crîncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa Sirienilor, şi seara a murit. Sîngele a curs din rană în lăuntrul carului. La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui, căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria, şi împăratul a fost îngropat la Samaria. Cînd au spălat carul în iazul Samariei, cînii au lins sîngele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a zidit-o, şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ahazia. Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda, în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. Iosafat era de treizeci şi cinci de ani cînd s-a făcut împărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Şilhi. El a umblat în toată calea tatălui său Asa, şi nu s-a abătut deloc de la ea, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi. Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel. Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile şi războaiele lui, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? El a scos din ţară pe sodomiţii care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa. În Edom nu era împărat pe atunci: cîrmuia un dregător. Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărîmat la Eţion-Gheber. Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi, în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram. Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. A slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui, şi a mîniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.