|
1 Samuel 20
- David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?
- Ionatan i-a răspuns: Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.
- David a zis iarăşi, jurînd: Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine şi moarte.
- Ionatan i-a zis lui David: Pentru tine voi face tot ce vei vrea.
- Şi David i-a răspuns: Iată că mîine este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund în cîmpii pînă în seara zilei a treia.
- Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: David m-a rugat să-l las să se ducă pînă la Betleem în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.
- Şi dacă va zice: Bine! atunci robul tău n-are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mînia, să ştii că pieirea mea este lucru Hotărît din partea lui.
- Arată-ţi, deci, dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legămînt înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire... în mine, ia-mi tu viaţa, de ce să mă mai duci pînă la tatăl tău?
- Ionatan i-a zis: Departe de tine gîndul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru Hotărît din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!
- David i-a zis lui Ionatan: Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?
- Şi Ionatan i-a zis lui David: Vino, să ieşim pe cîmp. Şi au ieşit amîndoi pe cîmp.
- Ionatan i-a zis lui David: Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mîine sau poimîne; şi de va gîndi bine de David,
- Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire, şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
- Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,
- să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar cînd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pămîntului.
- Căci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! Domnul să se răzbune pe vrăjmaşii lui David!
- Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
- Ionatan i-a zis: Mîne este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
- Să te pogori a treia zi pînă în fundul locului în care te ascunsesei în ziua cînd cu întîmplarea aceea, şi să rămîi lîngă piatra Ezel.
- Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi cînd aş lovi la ţintă.
- Şi voi trimite un tînăr, şi-i voi zice: Du-te de găseşte săgeţile! Dacă-i voi zice: Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le! atunci să vii, căci este pace pentru tine, şi n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul!
- Dar dacă voi zice tînărului: Iată că săgeţile sunt dincolo de tine! atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
- Domnul este martor pe vecie pentru cuvîntul pe care ni l-am dat unul altuia.
- David s-a ascuns în cîmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănînce.
- Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lîngă perete. Ionatan s-a sculat, şi Abner a şezut lîngă Saul; dar locul lui David a rămas gol.
- Saul n-a zis nimic în ziua aceea căci zicea el s-a întîmplat: el nu este curat, negreşit nu este curat.
- A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici eri nici azi?
- Ionatan a răspuns lui Saul: David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
- El a zis: Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.
- Atunci Saul s-a aprins de mînie împotriva lui Ionatan, şi i-a zis: Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?
- Căci cîtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămînt, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute, şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.
- Ionatan a răspuns tatălui său Saul, şi i-a zis: Pentru ce să fie omorît? Ce a făcut?
- Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru Hotărît din partea tatălui său să omoare pe David.
- S-a sculat de la masă într-o mînie aprinsă, şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mîhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărîse.
- A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, şi era însoţit de un băeţaş.
- El i-a zis: Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
- Cînd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: Iată că săgeata este dincolo de tine.
- I-a strigat iarăşi: Iute, grăbeşte-te, nu te opri! Şi băiatul lui Ionatan a strîns săgeţile, şi s-a întors la stăpînul lui.
- Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.
- Ionatan a dat băiatului armele, şi i-a zis: Du-te şi du-le în cetate.
- După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pămînt şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd.
- Şi Ionatan i-a zis lui David: Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămînţa mea şi sămînţa ta! David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
|
|
|
|