2 Cronici 12 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Cînd s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. În al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului. Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre Libieni, Suchieni şi Etiopieni. A luat cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a ajuns pînă la Ierusalim. Atunci proorocul Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim, la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu, şi vă dau în mîinile lui Şişac.” Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit, şi au zis: „Domnul este drept!” Şi dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, şi mînia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac; dar îi vor fi supuşi, şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărăţiilor altor ţări.” Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile din aur pe care le făcuse Solomon. Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi din aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. Ori de cîte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor. Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mînia de la el, şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda. Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul. Faptele lui Roboam, cele dintîi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea proorocului Şemaia, şi a proorocului Ido, în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam. Roboam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.