2 Petru 1
Previous
Bible Home -  Cuprins -  King James
Next

  1. Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi mîntuitorului nostru Isus Hristos:
  2. Harul şi pacea fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
  3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
  4. prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.
  5. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
  6. cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
  7. cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
  8. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vor lăsa fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
  9. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat a fost curăţit de vechile lui păcate.
  10. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
  11. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi mîntuitorului nostru Isus Hristos.
  12. De aceea voi fi gata aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, cu toate le ştiţi, şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.
  13. Dar socotesc este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, ţin treji aducîndu-vă aminte;
  14. căci ştiu desbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.
  15. Îmi voi da osteneala, deci, ca, şi după moartea mea, puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
  16. În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.
  17. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci cînd, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
  18. Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel Sfînt.
  19. Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
  20. Fiindcă mai întîi de toate, ştiţi nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.
  21. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt.