|
2 Impăraţi 2
- Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
- Ilie i-a zis lui Elisei: Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimite pînă la Betel. Elisei a răspuns: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Şi s-au pogorît la Betel.
- Fiii proorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei, şi i-au zis: Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău? Şi el a răspuns: Ştiu şi eu, dar tăceţi.
- Ilie i-a zis: Eliseie, rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon. El a răspuns: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi! Şi au ajuns la Ierihon.
- Fii proorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei, şi i-au zis: Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpînul tău deasupra capului tău? Şi el a răspuns: Ştiu şi eu; dar tăceţi.
- Ilie i-a zis: Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan. El a răspuns: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Şi amîndoi şi-au văzut de drum.
- Cincizeci de inşi dintre fiii proorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor, şi ei amîndoi s-au oprit pe malul Iordanului.
- Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul, şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi au trecut amîndoi pe uscat.
- După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine. Elisei a răspuns: Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!
- Ilie a zis: Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întîmpla; dacă nu, nu ţi se va întîmpla aşa
- Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vîrtej de vînt.
- Elisei se uita şi striga: Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui! Şi nu l-a mai văzut. Apucîndu-şi hainele, le-a sfîşiat în două bucăţi,
- şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors, şi s-a oprit pe malul Iordanului;
- a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea şi a zis: Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie? Şi a lovit apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.
- Fiii proorocilor care erau în faţa Ierihonului, cînd l-au văzut, au zis: Duhul lui Ilie a venit peste Elisei. Şi i-au ieşit înainte, şi s-au închinat pînă la pămînt înaintea lui.
- Ei i-au zis: Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpînul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. El a răspuns: Nu-i trimiteţi.
- Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: Trimiteţi-i. Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.
- Cînd s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: Nu v-am spus să nu vă duceţi?
- Oamenii din cetate i-au zis lui Elisei: Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sunt rele, şi ţara este stearpă.
- El a zis: Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el. Şi i-au adus.
- Apoi s-a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare în el şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.
- Şi apele au fost vindecate pînă în ziua aceasta, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul.
- De acolo s-a suit la Betel. Şi pe cînd mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!
- El s-a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfîşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.
- De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.
|
|
|
|