2 Samuel 1 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe Amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag. A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate şi cu capul presărat cu ţărînă. Cînd a ajuns în faţa lui David, s-a aruncat cu faţa la pămînt, şi s-a închinat. David i-a zis: „De unde vii?” Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.” David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întîmplat?” Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au pierit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.” David a zis tînărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?” Şi tînărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: „Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezămat în suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă. Întorcîndu-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: „Iată-mă!” Şi el mi-a zis: „Cine eşti?” I-am răspuns: „Eu sunt Amalecit.” Şi a zis: „Apropie-te, deci, şi omoară-mă; căci m-a apucat ameţeala, cu toate că sunt încă plin de viaţă.” M-am apropiat de el, şi l-am omorît, ştiind bine că n-avea să mai rămînă cu viaţă în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.” David şi-a apucat hainele şi le-a sfîşiat, şi toţi oamenii care erau lîngă el au făcut acelaşi lucru. Au jelit, au plîns şi au postit pînă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia. David a zis tînărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?” Şi el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, unui Amalecit.” David i-a zis: „Cum nu ţi-a fost frică să pui mîna... pe unsul Domnului şi să-l omori?” Şi David a chemat pe unul din oamenii lui şi a zis: „Apropie-te, şi omoară-l!” Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit. Şi David i-a zis: „Sîngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: „Am omorît pe unsul Domnului!” Iată cîntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan, şi pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului. „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii! Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspîndiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi... împrejur. Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici cîmpii care să dea pîrgă pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi cînd n-ar fi fost uns... cu untdelemn. de la sîngele celor răniţi, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată, şi sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt. Saul şi Ionatan, care s-au plăcut şi s-au iubit în timpul vieţii lor, n-au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori decît vulturii, mai tari decît leii. Fiicele lui Israel! plîngeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe, care vă punea găteli din aur pe hainele voastre! Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale! Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea femeiască. Cum au căzut vitejii! Cum li s-au perdut armele!”