2 Samuel 7
Previous
Bible Home -  Cuprins -  King James
Next

  1. Cînd a locuit împăratul în casa lui, şi cînd i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau,
  2. a zis proorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un... cort.”
  3. Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.”
  4. În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:
  5. Du-te şi spune robului meu David: „Aşa vorbeşte Domnul: „Oare tu Îmi vei zidi o casă ca locuiesc în ea?
  6. Dar Eu n-am locuit într-o casă, din ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într-un cort drept locuinţă.
  7. Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem pască pe poporul Meu Israel, zicînd: „Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?”
  8. Acum spui robului Meu David: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Te-am luat de la păşune, de la oi, ca fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;
  9. am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele mare... ca numele celor mari de pe pămînt;
  10. am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca locuiască în el, şi nu mai fie tulburat, ca nu-l mai apese cei răi ca mai înainte.
  11. şi ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi... va zidi o casă.
  12. Cînd ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica... un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.
  13. El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.
  14. Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;
  15. dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.
  16. Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.”
  17. Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
  18. Şi împăratul David s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut ajung unde sunt?
  19. Şi încă atît este puţin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbeşti despre casa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti înveţi pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!
  20. Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!
  21. După cuvîntul Tău, şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca le descoperi robului Tău!
  22. Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu în afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
  23. Este oare pe pămînt un singur neam care fie ca poporul Tău, ca Israel pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor?
  24. Tu ai întărit pe poporul Tău Israel, ca fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
  25. Acum, Doamne Dumnezeule, rămînă în veci cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui, şi lucrează după cuvîntul Tău.
  26. Slăvit fie Numele Tău pe vecie, şi se zică: „Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel”. Şi casa robului Tău David, rămînă înaintea Ta!”
  27. Căci Tu însuţi, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicînd: „Eu îţi voi întemeia o casă!” De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune.
  28. Acum, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele Tale sunt adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
  29. Binecuvîntează, deci, casa robului Tău, ca dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, şi, prin binecuvîntarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvîntată pe vecie”.