|
2 Samuel 18
- David a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
- A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: Vreau să ies şi eu împreună cu voi.
- Dar poporul a zis: Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.
- Împăratul le-a răspuns: Voi face ce credeţi că este mai bine. Şi împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.
- Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blînd cu tînărul Absalom! Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
- Poporul a ieşit în cîmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
- Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
- Lupta s-a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.
- Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns sub ramurile încîlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer şi pămînt, şi catîrul care era sub el a trecut înainte.
- Un om, văzînd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.
- Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: L-ai văzut! De ce, deci, nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli din argint şi un brîu.
- Dar omul acela i-a zis lui Ioab: Chiar dacă aş cîntări în mîna mea o mie de sicli din argint, n-aş pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: Luaţi seama fiecare la tînărul Absalom!
- Şi dacă l-aşi fi omorît mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.
- Ioab a zis: Nu voi zăbovi atîta cu tine! Şi a luat trei săgeţi în mînă, şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.
- Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorît.
- Ioab a sunat din trîmbiţă; şi poporul s-a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
- Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
- Pe cînd trăia, Absalom îşi ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: N-am fii, prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu. Şi a pus numele său stîlpului, care şi astăzi se numeşte stîlpul lui Absalom.
- Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpîndu-l din mîna vrăjmaşilor săi.
- Ioab i-a zis: Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.
- Şi Ioab i-a zis lui Cuşi: Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut. Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab, şi a dat fuga.
- Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: Orice s-ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi. Şi Ioab a zis: Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.
- Orice s-ar întîmpla, vreau să alerg a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: Dă fuga! Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în cîmpie, şi a luat-o înaintea lui Cuşi.
- David şedea între cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.
- Caraula a strigat, şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: Dacă este singur, aduce veşti. Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
- Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: Iată un om aleargă singur singurel. Împăratul a zis: Şi el aduce veşti.
- Caraula a zis: Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a zis: Este un om de bine, şi aduce veşti bune.
- Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: Este bine de tot! S-a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt şi a zis: Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mîinile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.
- Împăratul a zis: Tînărul Absalom este bine, sănătos? Ahimaaţ a răspuns: Am văzut o mare învălmăşală, cînd a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.
- Şi împăratul a zis: Stai colea la o parte. Şi Ahimaaţ a stat deoparte.
- Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.
- Împăratul i-a zis lui Cuşi: Tînărul Absalom este bine, sănătos? Cuşi a răspuns: Ca tînărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!
- Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s-a suit în odaia de sus a porţii, şi a plîns. Pe cînd mergea, zicea: Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!
|
|
|
|