Exodul 4 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi s-a arătat Domnul!” Domnul i-a zis: „Ce ai în mînă?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pămînt.” El l-a aruncat la pămînt şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna şi apucă-l de coadă.” El a întins mîna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mîna lui. „Iată” a zis Domnul „ce vei face, ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mîna în sîn.” El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o şi iată că mîna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca zăpada. Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mîna în sîn.” El şi-a băgat din nou mîna în sîn; apoi a scos-o din sîn; şi iată că mîna se făcuse iarăşi cum era carnea lui. „Dacă nu te vor crede” a zis Domnul „şi nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn. Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu şi s-o torni pe pămînt; şi apa pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.” Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” Atunci Domnul S-a mîniat pe Moise şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine înaintea ta; şi, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui. Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu. Ia în mînă toiagul acesta cu care vei face semnele.” Moise a plecat; şi, cînd s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro i-a zis lui Moise: „Du-te în pace!” Domnul i-a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi cei ce umblau să-ţi ia viaţa, au murit.” Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu. Domnul i-a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care ţi le pun în mînă. Eu îi voi împetri inima şi nu va lăsa pe popor să plece. Tu vei zice lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul: „Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut. Îţi spun: „Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.” În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul şi a vrut să-l omoare. Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: „Tu eşti un soţ de sînge pentru mine.” Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sînge!” din pricina tăierii împrejur. Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat; a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat. Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese şi toate semnele pe care-i poruncise să le facă. Moise şi Aaron şi-au văzut de drum şi au adunat pe toţi bătrînii copiilor lui Israel. Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului. Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pămînt.