|
Exodul 13
- Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
- Pune-Mi deoparte ca Sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi-născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît şi dintre dobitoace: este al Meu.
- Moise a zis poporului: Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, cînd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mînă puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mîncaţi pîine dospită.
- Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.
- Cînd te va duce Domnul în ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.
- Timp de şapte zile, să mănînci azimi; iar în ziua a şaptea să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
- În timpul celor şapte zile, să mîncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
- Să spui atunci fiului tău: Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine cînd am ieşit din Egipt.
- Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mînă puternică te-a scos Domnul din Egipt.
- Să ţii porunca aceasta la vremea Hotărîtă, din an în an.
- Cînd te va aduce Domnul în ţara Canaaniţilor, cum ţi-a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi cînd ţi-o va da,
- să închini Domnului pe orice întîi-născut dintre oameni, chiar pe orice întîi-născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
- Să răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
- Şi cînd te va întreba fiul tău într-o zi: Ce înseamnă lucrul acesta? să-i răspunzi: Prin mîna Lui cea atotputernică Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
- şi, fiindcă Faraon se încăpăţîna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, de la întîii-născuţi ai oamenilor pînă la întîii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească şi răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei.
- Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mîna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.
- După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: S-ar putea să-i pară rău poporului văzînd războiul, şi să se întoarcă în Egipt.
- Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
- Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi de aici, cu voi, oasele mele.
- Au plecat din Sucot şi au tăbărît la Etam, la marginea pustiei.
- Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stîlp de foc, ca să-i lumineze, ca să meargă şi ziua şi noaptea.
- Stîlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul nopţii.
|
|
|
|