|
Ezechiel 10
- M-am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
- Şi Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: Vîră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mîinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi, şi împrăştie-i peste cetate! Şi el s-a vîrît între roţi sub ochii mei.
- Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, cînd s-a vîrît omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru.
- Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa în cît Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
- Vîjiitul aripilor heruvimilor s-a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cînd vorbeşte,
- Cînd a poruncit, deci, omului aceluia îmbrăcat în haina din in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lîngă roţi.
- Atunci un heruvim a întins mîna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, şi l-a pus în mîinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşt afară.
- La heruvimi se vedea ceva ca o mînă de om sub aripile lor.
- M-am uitat, şi iată că lîngă heruvimi erau patru roţi; o roată lîngă un heruvim şi o roată lîngă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
- După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.
- Cînd mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se învîrteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învîrtească în mersul lor.
- Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mîinile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.
- Am auzit cu urechile mele că roţile erau chemate: Roate învîrtitoare.
- Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintîi era o faţă de heruvim, faţa celui de-al doilea o faţă de om, a celui de-al treilea o faţă de leu, şi a celui de-al patrulea o faţă de vultur.
- Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lîngă rîul Chebar.
- Cînd mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi cînd îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pămînt, nici roţile nu se depărtau de ei.
- Cînd se opreau ei, se opreau şi ele, şi cînd se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.
- Slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi.
- Heruvimii şi-au întins aripile, şi s-au înălţat de pe pămînt sub ochii mei; cînd au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
- Erau făpturile vii pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel lîngă rîul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.
- Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi sub aripile lor era ceva ca o mînă de om.
- Dar feţele lor erau ca cele pe care le văzusem la rîul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.
|
|
|
|