Genesa 24
Previous
Bible Home -  Cuprins -  King James
Next

  1. Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru.
  2. Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mîna sub coapsa mea;
  3. şi te voi pune juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
  4. ci te vei duce în ţara şi la rudele mele iei nevastă fiului meu Isaac.”
  5. Robul i-a răspuns: „Poate femeia n-o vrea urmeze în ţara aceasta; va trebui duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”
  6. Avraam i-a zis: „ nu care cumva duci pe fiul meu acolo!
  7. Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicînd: „Seminţei tale voi da ţara aceastava trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
  8. Dacă femeia nu va vrea te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip nu duci însă acolo pe fiul meu.”
  9. Robul şi-a pus mîna sub coapsa stăpînului său Avraam şi i-a jurat are păzească aceste lucruri.
  10. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
  11. A lăsat cămilele se odihnească în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile scoată apă.
  12. Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam.
  13. Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă şi fetele oamenilor din cetate vin scoată apă.
  14. ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca beauşi care va răspunde: „Bea şi am dau de băut şi cămilelor tale fie aceea pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte Te-ai îndurat de stăpînul meu.”
  15. Nu sfîrşise el încă de vorbit şi a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
  16. Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorît la izvor şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.
  17. Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, beau puţină apă din vadra ta.”
  18. Bea, domnul meua răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mînă şi i-a dat bea.
  19. După ce i-a dat şi a băut pînă s-a săturat, a zis: „Am scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.”
  20. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fîntînă ca scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
  21. Omul o privea cu mirare şi fără zică nimic, ca vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
  22. Cînd s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă din aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli din aur.
  23. Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca rămînem peste noapte?”
  24. Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.”
  25. Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.”
  26. Atunci omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului,
  27. zicînd: „Binecuvîntat fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.”
  28. Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.
  29. Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
  30. Văzuse veriga şi brăţările în mîinile sorei sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunînd: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit, deci, la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,
  31. şi a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.”
  32. Omul a intrat în casă. Laban a pus descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.
  33. Apoi, i-a dat mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban.
  34. Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.
  35. Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
  36. Sara, nevasta stăpînului meu, a născut la bătrîneţe un fiu stăpînului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.
  37. Stăpînul meu m-a pus jur şi a zis: „ nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc;
  38. ci te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo iei nevastă fiului meu.”
  39. Eu am zis stăpînului meu: „Poate femeia n-o vrea urmeze.”
  40. Şi el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbîndă în călătorie şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
  41. Vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci.”
  42. Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,
  43. iată, eu stau la izvorul de apă şi fata care va ieşi scoată apă şi căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, beau puţină apă din vadra ta
  44. şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor talefata aceea fie nevasta pe care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!”
  45. Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborît la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi beau, te rog.”
  46. Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi ea a dat de băut şi cămilelor mele.
  47. Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus veriga în nas şi brăţările la mîni.
  48. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
  49. Acum, dacă voiţi arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca îndrept la dreapta sau la stînga.”
  50. Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.
  51. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.”
  52. Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului.
  53. Şi robul a scos scule din argint, scule din aur şi îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebecii; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
  54. După aceea au mîncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa cînd s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă întorc la stăpînul meu.”
  55. Fratele şi mama fetei au zis: „Fata mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate plece.”
  56. El le-a răspuns: „Nu opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţi-mă plec şi duc la stăpînul meu.”
  57. Atunci ei au răspuns: „ chemăm pe fată şi s-o întrebăm.”
  58. Au chemat, deci, pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei te duci cu omul acesta?” „Da, vreaua răspuns ea.
  59. Şi au lăsat pe sora lor Rebeca plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
  60. Au binecuvîntat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, ajungi mama a mii de zeci de mii şi sămînţa ta stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!”
  61. Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat.
  62. Isaac se întorsese de la fîntînaLahai-Roicăci locuia în ţara de miazăzi.
  63. Într-o seară, cînd Isaac ieşise cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată veneau nişte cămile.
  64. Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă.
  65. Şi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?” Robul a răspuns: „Este stăpînul meu!” Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.
  66. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
  67. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui şi el a iubit-o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.