|
Genesa 39
- Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat de la Ismaeliţii care-l aduseseră acolo.
- Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul.
- Stăpînul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.
- Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea.
- De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.
- Egipteanul a lăsat pe mîinile lui Iosif tot ce avea, şi n-avea altă grijă decît să mănînce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură şi plăcut la chip.
- După cîtăva vreme, s-a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: Culcă-te cu mine!
- El n-a voit şi a zis nevestei stăpînului său: Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mînă tot ce are.
- El nu este mai mare decît mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, în afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?
- Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea.
- Într-o zi, pe cînd intrase în casă ca să-şi facă lucrul, şi pe cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,
- ea l-a apucat de haină, zicînd: Culcă-te cu mine! El i-a lăsat haina în mînă şi a fugit afară din casă.
- Cînd a văzut ea că-i lăsase haina în mînă şi fugise afară,
- a chemat oamenii din casă şi le-a zis: Vedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
- Şi, cînd a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.
- Şi a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s-a întors acasă stăpînul lui.
- Atunci i-a vorbit astfel: Robul acela Evreu pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
- Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.
- După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: Iată ce mi-a făcut robul tău stăpînul lui Iosif s-a mîniat foarte tare.
- A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
- Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.
- Şi mai marele temniţei a pus sub supravegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decît prin el.
- Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif pe mînă, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.
|
|
|
|