|
Genesa 50
- Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plîns şi l-a sărutat.
- A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
- Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile.
- După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon şi le-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu.
- Tatăl meu m-a pus să jur, zicînd: Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan. Aş vrea, deci, să mă sui acolo ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.
- Faraon a răspuns: Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.
- Iosif s-a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,
- toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.
- Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
- Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
- Locuitorii ţării, Canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: Iată un mare bocet printre Egipteni! De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.
- Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
- L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormîntare şi care este faţă în faţă cu Mamre.
- Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.
- Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?
- Şi au trimis să spună lui Iosif: Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de a muri:
- Aşa să vorbiţi lui Iosif: Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău! Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău! Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
- Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui şi i-au zis: Suntem robii tăi.
- Iosif le-a zis: Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?
- Voi, negreşit, v-aţi gîndit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr.
- Fiţi, deci, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri. Şi i-a mîngîiat şi le-a îmbărbătat inimile.
- Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
- Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui.
- Iosif a zis fraţilor săi: Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.
- Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.
- Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.
|
|
|
|