|
Faptele 2
- În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
- Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
- Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat cîte una pe fiecare din ei.
- Şi toţi s-au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
- Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
- Cînd s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
- Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt Galileeni?
- Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
- Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,
- Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi,
- Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!
- Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: Ce vrea să zică aceasta?
- Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: Sunt plini de must!
- Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
- Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi.
- Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
- În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!
- Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.
- Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sînge, foc şi un vîrtej de fum;
- soarele se va preface în întuneric, şi luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
- Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.
- Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;
- pe Omul acesta, dat în mîinile voastre, după sfatul Hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege.
- Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegîndu-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
- Căci David zice despre El: Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
- De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
- căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.
- Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.
- cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi.
- Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
- despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
- Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui.
- Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
- Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
- pînăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.
- Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.
- După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: Fraţilor, ce să facem?
- Pocăiţi-vă le-a zis Petru şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.
- Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.
- Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: Mîntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.
- Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.
- Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pîinii, şi în rugăciuni.
- Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
- Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.
- Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
- Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frîngeau pîinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
- Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.
|
|
|
|