|
Faptele 8
- Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
- Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jelit cu mare tînguire.
- Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.
- Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvîntul.
- Filip s-a coborît în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.
- Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
- Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
- Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
- În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
- Toţi, de la mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare.
- Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
- Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şi femei.
- Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.
- Apostolii, care erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
- Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.
- Căci nu Se pogorîse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
- Atunci Petru şi Ioan au pus mîinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfînt.
- Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le-a dat bani,
- şi a zis: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mîinile, să primească Duhul Sfînt.
- Dar Petru i-a zis: Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!
- Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
- Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
- căci văd că eşti plin din fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.
- Simon a răspuns: Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce aţi zis.
- După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.
- Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.
- Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
- se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.
- Duhul i-a zis lui Filip: Du-te, şi ajunge carul acesta!
- Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: Înţelegi tu ce citeşti?
- Famenul a răspuns: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.
- Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
- în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pămînt.
- Famenul i-a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?
- Atunci Filip a luat cuvîntul, a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.
- Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?
- Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, se poate. Famenul a răspuns: Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
- A poruncit să stea carul, s-au pogorît amîndoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
- Cînd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
- Filip se afla la Azot, de unde s-a dus pînă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
|
|
|
|