|
Faptele 28
- După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
- Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.
- Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de mîna lui.
- Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alţii: Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, cu toate că a fost scăpat din mare.
- Pavel a scuturat năpîrca în foc, şi n-a simţit nici un rău.
- Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întîmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.
- În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.
- Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mîinile peste el, şi l-a vindecat.
- Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.
- Ni s-a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.
- După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.
- Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.
- De acolo, am mers înainte pe lîngă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
- unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămînem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.
- Din Roma ne-au ieşit înainte, pînă în Forul lui Apiu şi pînă la Cele trei Cîrciumi fraţii, care auziseră despre noi. Cînd i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu, şi s-a îmbărbătat.
- Cînd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămînă într-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.
- După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, cînd s-au adunat, le-a zis: Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mîinile Romanilor.
- După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gînd să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
- Dar Iudeii s-au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel nici un gînd să pîrăsc neamul meu.
- De aceea, v-am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.
- Ei i-au răspuns: Noi n-am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n-a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
- Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stîrneşte împotrivire.
- I-au Hotărît o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara.
- Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.
- Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decît aceste vorbe: Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,
- cînd a zis: Du-te la poporul acesta, şi zi-i: Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.
- Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.
- Să ştiţi, deci, că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor, şi o vor asculta.
- Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
- Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,
- propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nici o pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
|
|
|
|