|
Galateni 1
- Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,
- şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
- Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Hristos!
- El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
- A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
- Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.
- Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
- Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
- Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
- Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.
- Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească;
- pentru că, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
- Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;
- şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor decît mulţi din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
- Dar cînd Dumnezeu care m-a pus deoparte din pîntecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale
- să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om,
- nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.
- După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.
- Dar n-am văzut pe nici unul altul dintre apostoli, decît pe Iacov, fratele Domnului.
- În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
- După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
- Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care sunt în Iudea.
- Ele auzeau doar spunîndu-se: Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.
- Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
|
|
|
|