|
Iacov 2
- Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.
- Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel din aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
- şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: Tu şezi în locul acesta bun! Şi apoi ziceţi săracului: Tu stai acolo în picioare! Sau: Şezi jos la picioarele mele!
- Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?
- Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
- Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?
- Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
- Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi bine faceţi.
- Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sunteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
- Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
- Căci, Cel ce a zis: Să nu preacurveşti a zis şi: Să nu ucizi. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
- Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:
- căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
- Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască?
- Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
- şi unul dintre voi le zice: Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă! fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
- Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însaş.
- Dar va zice cineva: Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
- Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!
- Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?
- Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
- Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.
- Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
- Vedeţi, deci, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
- Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
- După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
|
|
|
|