Ieremia 6 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next „Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trîmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire şi un mare prăpăd. Pe frumoasa şi supţirica fiică a Sionului, o nimicesc! La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile în jurul ei, şi îşi pasc fiecare partea lui.” — „Pregătiţi-vă s-o bateţi! Haide! Să ne suim ziua nameaza mare!”... Vai de noi, căci ziua scade, şi umbrele de seară se lungesc.” Haide să ne suim noaptea! Şi să-i dărîmăm casele împărăteşti!” — „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Tăiaţi copaci, şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare. Cum ţîşnesc apele dintr-o fîntînă, aşa ţîşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decît silnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!” „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinile rămase dintr-o vie. Puneţi din nou mîna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.” — „Cui să vorbesc, şi pe cine să iau martor ca să mă asculte?” Urechea lor este netăiată împrejur, şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată, Cuvîntul Domnului este o ocară pentru ei, şi nu le place de el. Eu sunt aşa de plin de mînia Domnului, că n-o pot opri.” —„Toarn-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrînul şi cel încărcat de zile. Casele lor vor trece în stăpînirea altora, ogoarele şi nevestele lor de asemenea, cînd Îmi voi întinde mîna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.” „Căci de la cel mai mic pînă la cel mai mare, toţi sunt lacomi de cîştig; de la prooroc pînă la preot, toţi înşală. Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace! Sunt daţi de ruşine, căci săvîrşesc urîciuni; şi totuşi nu roşuesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.” Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!” „Am pus nişte străjeri peste voi: „Fiţi cu luare aminte la sunetul trîmbiţei!” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!” „De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întîmpla, adunare a poporelor! Ascultă şi tu, pămîntule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gîndurilor lui; căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea. Ce nevoie am Eu de tămîia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.” De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.” „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte, un neam mare se ridică de la marginile pămîntului. Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călări pe cai, şi gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!” La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.” „Nu ieşiţi în ogoare, şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspîndind spaima de jur împrejur! Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac şi tăvăleşte-te în cenuşă, jăleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrămi, lacrămi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.” „Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea. Toţi sunt nişte răzvrătiţi, nişte bîrfitori, aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu se deslipeşte.” „De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”