|
Ieremia 20
- Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.
- Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
- Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: Domnul nu te mai numeşte Paşhur (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).
- Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mîinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.
- Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.
- Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.
- M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine îşi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine.
- Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: Silnicie şi apăsare! Aşa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
- Dacă zic: Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui! iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
- Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. Învinuiţi-l strigă ei haidem să-l învinuim! Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!
- Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: de o veşnică ruşine, care nu se va uita!
- Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rinichii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.
- Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.
- Blestemată să fie ziua cînd m-am născut! Ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvîntată!
- Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească şi l-a umplut de bucurie cu ea!
- Omul acela să ajungă ca cetăţile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!
- De ce n-am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu! De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine?
- Pentru ce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?
|
|
|
|