|
Ioan 12
- Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.
- Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
- Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
- Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis:
- De ce nu s-a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?
- Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
- Dar Isus a zis: Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
- Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
- O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
- Preoţii cei mai de seamă au Hotărît să omoare şi pe Lazăr,
- căci din pricina lui mulţi Iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
- A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
- a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întîmpinare, strigînd: Osana! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!
- Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:
- Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.
- Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
- Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
- Şi norodul I-a ieşit în întîmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
- Fariseii au zis, deci, între ei: Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!
- Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,
- s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: Domnule, am vrea să vedem pe Isus.
- Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
- Drept răspuns, Isus le-a zis: A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
- Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
- Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.
- Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
- Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
- Tată, proslăveşte Numele Tău! Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!
- Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: Un înger a vorbit cu El!
- Isus a răspuns: Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
- Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
- Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.
- Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.
- Norodul I-a răspuns: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum, deci, zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?
- Isus le-a zis: Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge.
- cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii. Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
- Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
- ca să se împlinească vorba pe care o spusese proorocul Isaia: Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?
- De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
- Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.
- Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
- Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
- Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
- Iar Isus a strigat: Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
- Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
- Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întuneric.
- Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
- Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
- Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
- Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.
|
|
|
|