|
Iosua 17
- O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, căci el era întîiul-născut al lui Iosif. Machir, întîiul-născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, avusese Galaadul şi Basanul, pentru că era un bărbat de război.
- Au dat prin sorţi o parte celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida: aceştia sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.
- Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
- Ele s-au înfăţişat înaintea preotului Eleazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea mai marilor, şi au zis: Domnul a poruncit lui Moise să ne dea o moştenire între fraţii noştri. Şi li s-a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor.
- Au căzut zece părţi lui Manase, în afară de ţara Galaadului şi a Basanului, care este de cealaltă parte a Iordanului.
- Căci fetele lui Manase au avut o moştenire între fiii lui, şi ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase.
- Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer pînă la Micmetat, care este la răsărit de Sihem, şi ducea la dreapta pînă la locuitorii din En-Tapuah.
- Ţara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim.
- Hotarul se pogora pînă la pîrîul Cana, la miazăzi de pîrîu. Cetăţile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăţilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pîrîului şi ieşea la mare.
- Ţinutul de la miazăzi era al lui Efraim, cel de la miazănoapte al lui Manase, şi marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întîlneau cu Aşer şi la răsărit cu Isahar.
- Manase stăpînea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi.
- Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi Canaaniţii au izbutit astfel să rămînă în ţara aceasta.
- Cînd copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit.
- Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, şi i-au zis: Pentru ce ne-ai dat de moştenire numai un sorţ şi numai o parte, cînd noi suntem un popor mare la număr şi Domnul ne-a binecuvîntat pînă acum?
- Iosua le-a zis: Dacă sunteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure, şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara Fereziţilor şi a Refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strîmt pentru voi.
- Fiii lui Iosif au zis: Muntele nu ne va ajunge, şi toţi Canaaniţii care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Şean şi în satele lui, şi cei ce sunt în valea lui Izreel au care din fier.
- Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: Voi sunteţi un popor mare la număr, şi puterea voastră este mare, nu veţi avea un singur sorţ.
- Ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea, şi ieşirile ei vor fi ale voastre, şi veţi izgoni pe Canaaniţi, cu toate carele lor din fier şi cu toată tăria lor.
|
|
|
|