Iov 31 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri? Peirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune: să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea! De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mîinile mele, atunci eu să semen şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate! Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu, atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s-o necinstească alţii! Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia. De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine, ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El? Cel ce m-a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pîntecele mamei? Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, dacă mi-am mîncat singur pîinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă; dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare, fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători; atunci, să mi se deslipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme! Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu eşti nădejdea mea”; dacă m-am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobîndisem; dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă, şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură: şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea, eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem; dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?” Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul; dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn, pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul... Oh! de aş găsi pe cineva să mă asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu? Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn. Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi; dacă i-am mîncat roada fără s-o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!” Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.