|
Iov 33
- Acum, deci, Iov, ascultă cuvîntările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!
- Iată, deschid gura, şi mi se mişcă limba în cerul gurii.
- Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:
- Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
- Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!
- Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.
- Astfel frica de mine nu te va tulbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.
- Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
- Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
- Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
- îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.
- Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul.
- Vrei, deci, să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
- Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într-un fel, cînd într-altul; dar omul nu ia seama.
- El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sunt cufundaţi într-un somn adînc, cînd dorm în patul lor.
- Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
- ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mîndrie,
- ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.
- Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.
- Atunci îi este greaţă de pîine, chiar şi de bucatele cele mai alese.
- Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămîn goale;
- sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
- Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
- Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!
- Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui.
- Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia.
- Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice: Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele;
- Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!
- Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
- ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
- Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!
- Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.
- Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.
|
|
|
|