|
Isaia 7
- S-a întîmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n-a putut să-l bată.
- Cînd au venit şi au spus casei lui David: Sirienii au tăbărît în Efraim! a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul.
- Atunci Domnul i-a zis lui Isaia: Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului,
- şi spune-i: Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mîniei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia!
- Nu te teme că Siria gîndeşte rău împotriva ta, şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic:
- Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem, şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.
- Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Aşa ceva nu se va întîmpla şi nu va avea loc.
- Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.
- Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.
- Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, şi i-a zis:
- Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.
- Ahaz a răspuns. Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.
- Isaia a zis atunci: Ascultaţi totuş, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?
- De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămîne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
- El va mînca smîntînă şi miere, pînă va şti să lepede răul şi să aleagă binele.
- Dar înainte ca să ştie copilul să lepede răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu, va fi pustiită.
- Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, zile cum n-au mai fost niciodată, din ziua cînd s-a despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).
- În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor, de la capătul rîurilor Egiptului, şi albinelor din ţara Asiriei;
- ele vor veni, şi se vor aşeza toate în vîlcelele pustii, şi în crăpăturile stîncilor, pe toate stufişurile, şi pe toate imaşurile.
- În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.
- În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi,
- şi vor da un aşa belşug de lapte în cît vor mînca smîntînă; căci cu smîntînă şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămîne în ţară.
- În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli din argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:
- vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decît mărăcini şi spini.
- Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei, şi le vor bătături oile.
|
|
|
|