Isaia 16
Previous
Bible Home -  Cuprins -  King James
Next

  1. Trimiteţi miei cîrmuitorului ţării, trimiteţi-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!
  2. Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului.
  3. Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acopere-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!
  4. Lasă locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfîrşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri.
  5. Şi atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare; şi se va vedea şezînd cu credincioşie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de rîvnă pentru dreptate.
  6. Auzim îngîmfarea mîndrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui.”
  7. De aceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărîmăturile Chir-Haresetului, adînc mîhniţi;
  8. căci cîmpiile Hesbonului lîncezesc; stăpînii neamurilor au sfărîmat butucii viei din Sibma, care se întindeau pînă la Iaezer, şi se încîlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare.
  9. De aceea plîng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; ud cu lacrămile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
  10. S-a dus bucuria şi veselia din cîmpii! Şi în vii, nu mai sunt cîntece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. „Am făcut înceteze strigătele de bucurie la cules.
  11. De aceea îmi plînge sufletul pentru Moab ca o arfă şi inima pentru Chir-Hares;
  12. şi cînd se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi şi va intra în locaşul său cel Sfînt se roage, nu va putea capete nimic!” —
  13. Acesta este cuvîntul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
  14. Iar acum Domnul vorbeşte, şi zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime; şi ce va rămîne, va fi puţin lucru, aproape nimic.”