|
Isaia 38
- În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pune-ţi în rînduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.
- Ezechia s-a întors cu faţa la perete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
- Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta! Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.
- Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
- Du-te, şi spune lui Ezechia: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrămile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.
- Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta, din mîna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.
- Şi iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvîntul pe care l-a rostit:
- voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogorît soarele pe cadranul lui Ahaz. Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogorîse.
- Cîntarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşerii lui.
- Ziceam: În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile locuinţei morţilor! sunt pedepsit cu perderea celorlalţi ani ai mei, cari-mi mai rămîn!
- Ziceam: Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pămîntul celor vii; nu voi mai vedea pe nici un om în locuinţa morţilor!
- Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. Pînă deseară îmi vei pune capăt.
- Am strigat pînă dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Pînă deseară îmi vei pune capăt.
- Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor, şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!
- Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.
- Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.
- Iată, chiar suferinţele mele erau spre mîntuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
- Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte, şi cei ce s-au pogorît în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
- Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.
- Domnul m-a mîntuit! De aceea, în toate zilele vieţii noastre vom suna din coardele instrumentelor noastre, în Casa Domnului.
- Isaia zisese: Să se aducă o turtă de smochine, şi s-o întindă peste bubă; şi Ezechia va trăi.
- Şi Ezechia zisese: După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?
|
|
|
|