|
Isaia 40
- Mîngîiaţi, mîngîiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
- Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfîrşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui.
- Un glas strigă: Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
- Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, şi strîmtorile în vîlcele!
- Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
- Un glas zice: Strigă! Şi eu am răspuns: Ce să strig? Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.
- Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea. În adevăr, poporul este ca iarba:
- iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.
- Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: Iată Dumnezeul vostru!
- Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.
- El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blînd oile care alăptează.
- Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într-o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?
- Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
- Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!
- Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
- Libanul n-ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot.
- Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decît nimicnicie şi deşertăciune.
- Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
- Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare din argint.
- Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
- Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?
- El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
- El preface într-o nimica pe voievozi, şi face o nimica din judecătorii pămîntului.
- De abia sunt sădiţi, deabia sunt semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie.
- Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? zice Cel Sfînt.
- Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.
- Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?
- Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
- El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
- Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;
- dar cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.
|
|
|
|