Isaia 47 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next „Pogoară-te şi şezi în ţărînă, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supţirică şi plăcută. Ia pietrele de moară, şi macină făină; scoate-ţi marama, ridică-ţi poala rochiei, descopere-ţi picioarele, treci rîurile! Goliciunea ţi se va descoperi, şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna, şi nu voi cruţa pe nimeni.” — „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfîntul lui Israel.” — „Şezi într-un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor. Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moştenirea, şi-i dădusem în mîinile tale: dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului. Tu ziceai: „În veci voi fi împărăteasă!” şi nu te-ai gîndit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfîrşească. Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: „Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!” Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întîmpla deodată, în aceeaşi zi: şi perderea copiilor şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descîntece. Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: „Nimeni nu mă vede!” Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: „Eu şi numai eu.” De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s-o poţi împăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate. Vino, deci, cu descîntecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţă; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale, deci, şi să te scape cei ce împart cerul, care pîndesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întîmple! Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc, la care stă. Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.”