Judecători 11 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. Nevasta lui Galaad i-a născut fii, cari, făcîndu-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.” Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătîi s-au strîns la Iefta, şi făceau plimbări cu el. După cîtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. Şi pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob. Ei i-au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.” Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Nu m-aţi urît voi, şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum cînd sunteţi în strîmtorare?” Bătrînii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?” Bătrînii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.” Şi Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise. Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?” Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, cînd s-a suit din Egipt, a pus mîna pe ţara mea, de la Arnon pînă la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie.” Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta. „Israel n-a pus mîna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon. Căci, cînd s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie pînă la marea Roşie şi a ajuns la Cades. Atunci Israel a trimis soli împăratului Edomului, ca să-i spună: „Lasă-mă să trec prin ţara ta.” Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades. Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărît dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul Amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: „Lasă-mă să trec prin ţara ta pînă la locul spre care mergem.” Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a strîns tot poporul, a tăbărît la Iahat, şi a luptat împotriva lui Israel. Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mîinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mîna pe toată ţara Amoriţilor, care erau aşezaţi în ţara aceasta. Au pus mîna pe tot ţinutul Amoriţilor, de la Arnon pînă la Iaboc, şi de la pustie pînă la Iordan. Şi acum, cînd Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpîneşti ţara? Oare ce-ţi dă în stăpînire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpîni? Şi tot ce ne-a dat în stăpînire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpînim! Eşti tu mai bun decît Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? Iată că sunt trei sute de ani de cînd locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta? Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.” Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună. Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe în Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. Iefta a făcut o juruinţă Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mîinile mele pe fiii lui Amon, ori cine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.” Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mîinile lui. Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, de la Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi pînă la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel. Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată. Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele şi a zis:: „Ah! fata mea! adînc mă loveşti şi mă turburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.” Şi ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plîng fecioria cu tovarăşele mele.” El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei, şi şi-a plîns fecioria pe munţi. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.