|
Luca 2
- În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
- Înscrierea aceasta s-a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius.
- Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
- Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David,
- să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
- Pe cînd erau ei acolo, s-a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.
- Şi a născut pe Fiul ei cel întîi-născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
- În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
- Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
- Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
- astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mîntuitor, care este Hristos, Domnul.
- Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.
- Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd:
- Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.
- După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: Haide să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.
- S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.
- După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
- Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
- Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.
- Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.
- Cînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece.
- Şi, cînd s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,
- după cum este scris în Legea Domnului: Orice întîi-născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului
- şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
- Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă Sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el.
- Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
- El a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
- Simeon L-a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu şi a zis:
- Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.
- Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta,
- pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
- lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.
- Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
- Simeon i-a binecuvîntat şi a zis Mariei, mama Lui: Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
- Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.
- Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
- Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
- A venit şi ea în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.
- După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
- Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
- Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor.
- Cînd a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
- Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
- Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
- Dar nu L-au găsit, şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
- După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu-i şi punîndu-le întrebări.
- Toţi cari-L auzeau, rămîneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
- Cînd L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.
- El le-a zis: Dece M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?
- Dar ei n-au înţeles spusele Lui.
- Apoi S-a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
- Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
|
|
|
|