|
Luca 4
- Isus, plin de Duhul Sfînt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie,
- unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mîncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămînzit.
- Diavolul I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pîine.
- Isus i-a răspuns: Este scris: Omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.
- Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pămîntului,
- şi I-a zis: Ţie Îţi voi da toată stăpînirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.
- Dacă, deci, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
- Drept răspuns, Isus i-a zis: Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.
- Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului, şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
- căci este scris: El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;
- şi: Ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.
- Isus i-a răspuns: S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.
- După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, pînă la o vreme.
- Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul deprimprejur.
- El învăţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slăvit de toţi.
- A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,
- şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
- Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
- şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.
- În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
- Atunci a început să le spună: Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.
- Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieşiau din gura Lui, şi ziceau: Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?
- Isus le-a zis: Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: Doftore, vindecă-te pe tine însuţi; şi Îmi veţi zice: Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.
- Dar a adăugat El adevărat vă spun că, nici un prooroc nu este primit bine în patria lui.
- Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cînd a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi cînd a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
- şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, în afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
- Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de Naaman, Sirianul.
- Toţi cei din sinagogă, cînd au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mînie.
- Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus pînă în sprînceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
- Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.
- S-a pogorît în Capernaum, cetate din Galilea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
- Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.
- În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:
- Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfîntul lui Dumnezeu.
- Isus l-a certat, şi i-a zis: Taci, şi ieşi afară din omul acesta! Şi dracul, după ce l-a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
- Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpînire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!
- Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
- După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.
- El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată, şi a început să le slujească.
- La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mîinile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.
- Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.
- Cînd s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns pînă la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
- Dar El le-a zis: Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.
- Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
|
|
|
|