Marcu 3 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mîna uscată. Ei pîndeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Şi Isus a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, şi stai la mijloc!” Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mînie peste ei, şi mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mîna!” El a întins-o, şi mîna i s-a făcut sănătoasă. Fariseii au ieşit afară, şi s-au sfătuit îndată cu Irodianii cum să-L piardă. Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea, din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, cînd a auzit tot ce făcea, a venit la El. Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod. Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El. Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut. În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El. A rînduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduiască. Le-a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii. Iată cei doisprezece pe care i-a rînduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tălmăcit, înseamnă: „Fiii tunetului;” Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vîndut. Au venit în casă, şi s-a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prînzească. Rudele lui Isus, cînd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mîna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.” Şi cărturarii, care se pogorîseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpînit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.” Isus i-a chemat la El, şi le-a zis, în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana? Dacă o împărăţie este desbinată împotriva ei însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. Şi dacă o casă este desbinată împotriva ei însăşi, casa aceea nu poate dăinui. Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi, este desbinat, şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el. Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria, decît dacă a legat mai întîi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa. Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfînt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.” Aceasta, pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.” Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stînd afară, au trimis să-L cheme. Mulţimea şedea în jurul Lui, cînd I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.” El a răspuns: „Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?” Apoi, aruncîndu-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată” a zis El „mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”