Marcu 7
Previous
Bible Home -  Cuprins -  King James
Next

  1. Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.
  2. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mîinile necurate, adică nespălate.
  3. Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mîinile, după datina bătrînilor.
  4. Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.
  5. Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mîinile nespălate?”
  6. Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
  7. Degeaba cinstesc ei, dînd învăţături care nu sunt decît nişte porunci omeneşti.”
  8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”
  9. El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca ţineţi datina voastră.
  10. Căci Moise a zis: „ cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, fie pedepsit cu moartea.”
  11. Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, esteCorbanadică dat lui Dumnezeu, face bine;
  12. şi nu-l mai lăsaţi facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
  13. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
  14. În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
  15. Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
  16. Dacă are cineva urechi de auzit, audă.”
  17. După ce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
  18. El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?
  19. Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.
  20. El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
  21. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
  22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
  23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.”
  24. Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind nu ştie nimeni este acolo; dar n-a putut rămînă ascuns.
  25. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
  26. Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga scoată pe dracul din fiica ei.
  27. Isus i-a zis: „Lasă se sature mai întîi copiii; căci nu este bine iei pîinea copiilor, şi s-o arunci la căţei.”
  28. Da, DoamneI-a răspuns eadar şi căţeii de sub masă mănîncă din fărămiturile copiilor.”
  29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta.”
  30. Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.
  31. Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole.
  32. I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mîinile peste el.
  33. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
  34. Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Efataadică: „Deschide-te!”
  35. Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
  36. Isus le-a poruncit nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.
  37. Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face audă, şi pe muţi vorbească.”