|
Marcu 9
- El le-a mai zis: Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.
- După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.
- Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n-o poate da.
- Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.
- Petru a luat cuvîntul şi i-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.
- Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.
- A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!
- Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.
- Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.
- Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,
- Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?
- El le-a răspuns: Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
- Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.
- Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
- De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
- El i-a întrebat: Despre ce vă întrebaţi cu ei?
- Şi un om din norod I-a răspuns: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
- Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.
- O neam necredincios! le-a zis Isus. Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.
- L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.
- Isus a întrebat pe tatăl lui: Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa? Din copilărie a răspuns el.
- Şi de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.
- Isus a răspuns: Tu zici: Dacă poţi!... Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!
- Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!
- Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.
- Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: A murit!
- Dar Isus l-a apucat de mînă, şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
- Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?
- Acest soi de draci le-a zis El nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.
- Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
- Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: Fiul omului va fi dat în mîinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.
- Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.
- Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i-a întrebat: Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?
- Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
- Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!
- Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:
- Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
- Ioan I-a zis: Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.
- Nu-l opriţi a răspuns Isus căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
- Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
- Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
- Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
- Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
- unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
- Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
- unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
- Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
- unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
- Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
- Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.
|
|
|
|