Matei 8 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Cînd S-a coborît Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat, şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.” Isus a întins mîna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Îndată a fost curăţită lepra lui. Apoi Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, şi adu darul pe care l-a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.” Pe cînd intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.” Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” „Doamne” a răspuns sutaşul „nu sunt vrednic să intri sub acoperemîntul meu; ci zi numai un cuvînt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sunt om sub stăpînire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!” şi se duce; altuia: „Vino!” şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!” şi-l face. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.” Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Isus S-a dus apoi în casa lui Petru, şi a văzut pe soacra acestuia zăcînd în pat, prinsă de friguri. S-a atins de mîna ei, şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat, şi a început să-I slujească. Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvîntul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.” Isus a văzut multe noroade împrejurul Său, şi a poruncit să treacă de cealaltă parte. Atunci s-a apropiat de El un cărturar, şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez ori unde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întîi să îngrop pe tatăl meu.” „Vino după Mine” i-a răspuns Isus „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.” Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El. Şi deodată s-a stîrnit pe mare o furtună atît de straşnică, încît corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea. Ucenicii s-au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigînd: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vînturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare. Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pînă şi vînturile şi marea?” Cînd a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau. Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” „Duceţi-vă” le-a zis El. Ei au ieşit, şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe rîpă în mare, şi a pierit în ape. Porcarii au fugit, şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întîmplate cu îndrăciţii. Şi iată că toată cetatea a ieşit în întîmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.