|
Mica 2
- Vai de cei ce cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; cînd se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.
- Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.
- De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veţi feri grumazii, şi nu veţi mai umbla cu capul atît de sus, căci vremurile vor fi rele.
- În ziua aceea, veţi ajunge de pomină, veţi boci, şi veţi zice: S-a isprăvit! suntem pustiiţi cu desăvîrşire! Partea de moştenire a poporului meu trece în mîna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului...!
- De aceea nu vei avea pe nimeni care să întindă frînghia de măsurat pentru sorţul tău, în adunarea Domnului.
- Nu proorociţi! zic ei. Să nu se proorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!
- Este Domnul atît de grabnic la mînie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra? Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!
- De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaş; voi răpiţi mantaua de pe hainele celor ce trec liniştiţi şi n-au gust de război.
- Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.
- Sculaţi-vă, şi plecaţi, căci aici nu este odihnă pentru voi; căci din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice.
- Da, dacă ar veni un om cu vînt şi minciuni, şi ar zice: Îţi voi prooroci despre vin, şi despre băuturi tari! acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta!
- Te voi strînge în întregime, Iacove! Voi strînge rămăşiţa lui Israel, îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul, ca pe o turmă în păşunea ei, aşa că va fi o mare zarvă de oameni.
- Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă şi vor ieşi pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor, şi Domnul va fi în fruntea lor.
|
|
|
|