Numeri 11 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că-i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S-a mîniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberii. Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, şi focul s-a stins. Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei. Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plîngă, şi să zică: „Cine ne va da carne să mîncăm? Ne aducem aminte de peştii pe care-i mîncam în Egipt, şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decît mana aceasta.” Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul. Poporul se risipea şi o strîngea, o măcina la rîşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. mînia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat, şi a zis Domnului: „Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: „Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil” pînă în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da? De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd: „Dă-ne carne ca să mîncăm!” Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.” Domnul i-a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrînii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrîni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la Cortul Întîlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur. Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru mîine, şi aveţi să mîncaţi carne, fiindcă aţi plîns în auzul Domnului, şi aţi zis: „Cine ne va da carne să mîncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne, şi veţi mînca. Aveţi să mîncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, pînă vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scîrbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentru că aţi plîns înaintea Lui, zicînd: „Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?.” Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: „Le voi da carne, şi vor mînca o lună întreagă!” Putem tăia oare atîtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?” Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întîmpla sau nu.” Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrînii poporului, şi i-a pus în jurul cortului. Domnul S-a pogorît în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrîni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n-au mai proorocit. Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, cu toate că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei în tabără. Un tînăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicînd: „Eldad şi Medad proorocesc în tabără.” Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvîntul şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.” Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrînii lui Israel. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vînt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspîndit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pămîntului. În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strîns prepeliţe; cel ce strînsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberii. Pe cînd carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mînie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. de la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s-a oprit la Haţerot.