|
Proverbele 5
- Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
- ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
- Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
- dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
- Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
- Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
- Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele:
- depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
- ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
- ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
- ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
- şi să zici: Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
- Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?
- cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!
- Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
- Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
- Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
- Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
- Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
- Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
- Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
- Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
- El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
|
|
|
|