Proverbele 23 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom. Nu pofti mîncările lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare. Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri. Nu mînca pîinea celui pismaş, şi nu pofti mîncările lui alese, căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănîncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine. Bucata pe care ai mîncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt perdute. Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte. Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor, căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta. Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei. Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor. Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura; şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine. Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea. Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă. Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe. Asculă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit. Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea. Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te-a născut. Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele. Căci curva este o groapă adîncă, şi străina o fîntînă strîmtă. Ea pîndeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plîngerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşui? Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cînd curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc. Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg. „M-a lovit... dar nu mă doare!... M-a bătut... dar nu simt nimic! Cînd mă voi trezi? Mai vreau vin!”