|
Psalmii 22
- Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plîngerile mele?
- Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
- Totuşi Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
- În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
- Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.
- Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
- Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
- S-a încrezut în Domnul! Să-l mîntuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!
- Da, Tu m-ai scos din pîntecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
- de cînd eram la sînul mamei, am fost sub paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
- Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
- O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
- Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
- Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înăuntrul meu.
- Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărîna morţii.
- Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mîinile şi picioarele:
- toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;
- îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
- Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
- Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!
- Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
- Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
- Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!
- Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.
- În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
- Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
- Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
- Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.
- Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărînă, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
- O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
- Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
|
|
|
|