|
Psalmii 40
- Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
- M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stîncă, şi mi-a întărit paşii.
- Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.
- Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul, şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
- Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trîmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
- Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mîncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
- Atunci am zis: Iată-mă că vin! în sulul cărţii este scris despre mine
- vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
- Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
- Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mîntuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
- Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
- Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decît perii capului meu, şi mi se moaie inima.
- Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
- Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi, toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşuească de ruşine ceice-mi doresc pierzarea!
- Să rămînă înlemniţi de ruşinea lor, cei ce-mi zic: Ha! Ha!
- Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mîntuirea Ta să zică fără încetare: Mărit să fie Domnul!
- Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gîndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!
|
|
|
|