|
Psalmii 44
- Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
- Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.
- Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i-a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai.
- Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
- Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
- Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
- ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
- Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. (Oprire).
- Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
- ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi cei ce ne urăsc, ridică prăzi luate de la noi.
- Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
- Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu-l socoteşti de mare preţ.
- Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
- Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
- Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
- la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
- Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:
- da, inima nu ni s-a abătut, paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
- ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
- Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mîinile spre un dumnezeu străin,
- n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
- Dar din pricina Ta suntem junghiaţi în toate zilele, suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
- Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
- Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
- Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.
- Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!
|
|
|
|