|
Psalmii 55
- Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
- Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,
- din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.
- Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
- mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
- Eu zic: O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!
- Da, aş fugi departe de tot, şi m-aş duce să locuiesc în pustie. (Oprire).
- Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
- Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;
- zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sînul ei;
- răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
- Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui.
- Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
- Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
- Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
- Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
- Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
- Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!
- Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri, El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire). Căci în ei nu este nici o nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
- Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.
- Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sunt nişte săbii.
- Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
- Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!
|
|
|
|