|
Psalmii 73
- Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
- Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
- Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
- Într-adevăr, nimic nu-i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
- N-au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
- De aceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
- Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
- Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
- îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
- De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
- şi zice: Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?
- Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
- Degeaba, deci, mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mîinile în nevinovăţie:
- căci în fiecare zi sunt lovit, şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
- Dacă aş zice: Vreau să vorbesc ca ei iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
- M-am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi-a fost truda,
- pînă ce am intrat în Sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
- Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd.
- Cum sunt nimiciţi într-o clipă! sunt perduţi, prăpădiţi printr-un sfîrşit năpraznic.
- Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
- Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
- eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
- Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mîna dreaptă;
- mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
- Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
- Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
- Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sunt necredincioşi.
- cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
|
|
|
|