|
Psalmii 109
- Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
- Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
- mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
- Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.
- Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
- Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
- Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
- Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul!
- Să-i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
- Copiii lui să umble fără nici un căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pîinea departe de locuinţa lor dărîmată!
- Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
- Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
- Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
- Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
- Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
- pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
- Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
- Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
- De aceea, să-i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
- Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
- Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
- Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
- Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
- Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
- Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
- Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
- Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
- Măcar că ei blastămă, Tu binecuvîntează; cu toate că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
- Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
- Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
- căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osîndesc.
|
|
|
|